Totul în interiorul duşmanului

Soarele după-amiază nu a fost deosebit de cald.Lumnia s-a scăldat într-o poiană cu picăţele aurii blânde. Damien stătea rezemat de un copac cu ochii închişi raze mici de lumină i-au acoperit faţa, când acesta şi-a deschis ochii lumina la lovit violent.
Damien închise ochii. Fiind lovit de această realitate, chiar prin lumina Soarelui, părea un coşmar ba chiar mai rău decât. În cele din urmă s-a ridicat brusc întorcându-şi privirea spre cer. Nu a mâncat nimic de când a ajuns prin această zonă, limitându-se la mers pe jos de-a lungul terenului, ca o santinelă.
"Câteodată urăsc lumina..." spuse oftând pornind încet la drum.

O jumătate de oră mai târziu...
A observat la la câţiva metri distanţă de el nişte Elfi. Fiecare era înarmat cu un arc si o tolba plină cu săgeţi albastre. De asemenea lângă aceştia erau câţiva cai, mai aveau o sabie in centurile lor.
"Mai bine plec de aici..." îşi spuse Damien
în gând luând-o pe alt drum.
A fost o plimbare liniştită... încă de la depărtare s-a auzit râsul acelor Elfi de acum câteva minute.
Locaţia la care vroia să ajungă era defapt Rivendell, doar că el nu era cel mai potrivit la capitolul orientare, reuşind astfel să se plimbe ceva timp.
Damien a oftat uşor ajungând pe o câmpie sau cel puţin aşa i s-a părut a fi. S-a aşezat pe iarba fină, oftând uşor, închizând mai apoi ochii.

Cu pasi mici, Evelline privea jur imprejurul sau cautand'o pe sora sa vitrega mai mica.
"Ahhh! Acum unde s-a mai dus? Mama o sa ma omoare!" Se incrunta usor. Stia ca nu era bine ce face, stia ca nu era bine unde se afla, iar dupa ea ar fi lasat'o pe sora sa acolo dar nu putea sa se intoarca in sat cu "mana goala", cum s-ar zice.
Se rezema pret de cateva clipe de un copac. Nici nu'si trase bine sufletul ca si auzise cativa elfi nu departe de ea vorbind putin nervosi. Cateva raze ale soarelui cadeau prin parul lui Evelline, dezmierdandui apoi intreaga fata. Se stramba usor ascunzandu-se intr-un tufis.

Brusc, i se paruse ca auzise un raset de copil. Privi repede in directia aia. Nu departe de ea, cam la 10 metrii distanta, destul de aproape de acei elfi, o fetita cam de 3 ani mergea taras, surazand.
-Vin-o, vin'o aici! Pacoste! incerca sa se rasteasca in soapta la bietul pui de om ca sa nu atraga prea mult atentia elfilor, desi cu fiecare secunda sora sa parea ca se apropie de acestia.

Îşi deschise în scurt timp ochii, ridicându-se cu privirea spre cer.
"E timpul să o şterg..." spuse căscând, intizându-şi corpul preţ de câteva secunde.
A pornit la drum pe potecă pe care a venit, apropiindu-se de ce în ce mai mult de aceaşi elfi de mai devreme.
"Chiar aşa... nu au plecat?" se întreabă în gând, oftând.
Cu paşi mici s-a îndreptat în direcţia Elfilor.
"Am să mă ocup de ei..." îşi spuse în gând, observând mai apoi fetiţa care era din ce în ce mai aproape de acele fiinţe.
Damien o privi preţ de câteva clipe, chicotind amuzat.
S-a îndreptat spre fetiţă, aplecându-se uşor, ignorând Elfi din spatele lui.
"Singurică?" întreabă ridicând-o de jos, zâmbind.
Elfi aveau privirea îndreptată spre Damien.
"Acum trebuie să îţi găsesc familia..." murmură îndepărtându-se încet, ignorând elfi.
"Hei, tu!" spuse unul dintre elfi privindu-l de sus pe Damien, însă acesta la ignorat continuându-şi drumul.
Elful îşi luă arcul apoi a pregătit o săgeată.
În următoarea secundă Damien s-a trezit cu săgeata înfiptă în umăr.
"Tsk..." îşi scoase săgeata din umăr, sângele pictând haina neagră pe care o purta, îşi duse mâna peste rană apoi se întoarse spre acel Elf, zâmbind.

Evelline privi repede in directia elfilor. Un baiat parea ca o luase pe sora sa si fusese apoi ranit in umar de sageata unuia dintre elfi. Tresari usor cand vazu sangele.
"Asta nu'i de bine!"
Trase adanc aer in piept apoi privi din nou spre sora sa care se afla in bratele baiatului. Isi facu curaj si se avanta repede la spatele elfilor, luandu-le imediat arcul si sagetile, incercand sa'i imobilizeze, insa nu prea reusea. Le-a pus piedica iar in mai putin de cateva clipe ce'i doi elfi erau la pamant iar Evelline cu sageata la gatul unuia dintre ei, privind cu coada ochiului spre surioara sa.
"Esti bine?" se adresa baiatului, fara sa-l priveasca fiind atenta la fiecare gest al elfilor.

Damien îşi întoarse imediat privirea spre fata misterioasă cu acelaşi zâmbet pe faţă.
"Ohh, s-a ocupat rapid de ei... elfi patetici" îşi spuse în gând.
"Da, nu e nimic grav..." spuse apropiindu-se încet de tânără cu privirea îndreptată spre elful care la folosit drept ţintă.
Damien îşi scoase spada apoi printr-o mişcare uşoară la lăsat fără braţ, sângele ţâşnind pe iarbă, iar ţipetele de durere s-au auzit în tot codrul.
"Acum suntem chit" spuse privind-o pe fetiţa de trei ani care o avea în braţe.
"Doarme?" se întreabă în gând îndreptându-şi apoi privirea spre fata care teoretic la salvat, observând şi Elfi care erau la picioarele ei cu acelaşi gând cum că erau patetici iar dacă ar fi vorba de un război nu o să dureze mult până o să viziteze tărâmul celor morţi.

Evelline zambi, desi la vederea sangelui i se facuse putin cam rau chiar daca nu arata asta. Ofta cu zambetul pe buze trecandu-si mana prin parul surorii sale. Se parea ca atipise cu tot acel zgomot.
"Mersi" reusi sa'i spuna baiatului scapand arcul si sageata din mana si luand'o cu grija in brate pe micuta.
Privi elfii. Nu era ea prea buna in defensiva dar se parea ca avusese putin noroc, ce'i drept.

Se uita cu coada ochiului la rana baiatului. Se simtea putin cam vinovata de vreme ce din cauza neatentii sale o pierdu-se pe sora sa si, probabil, daca nu se intampla atunci tanarul nu ar mai fi fost ranit. O stranse mai tare pe sora sa la pieptul ei, ducandu-si usor mana stanga pe spatele ei micut.
"Te simti bine?"

O privi câteva secunde pe fată, zâmbind.
"Da, nici o problemă" spuse îndreptându-şi privirea spre cer.
"Data viitoare să nu îţi iei ochii de pe copil, probabil e cam greu să faci altu." spuse trecându-şi mâna prin păr, lăsându-şi încet spada în teacă.
A pus problema cum că acea fetiţă ar fi fost copilul tipei de lângă acesta.
Damien îşi întoarse privirea spre unul dintre acei cai, zâmbind mulţumit.
"Poate m-am asigurat cu transport, pentru ceva timp..." îşi spuse în gând apropiindu-se de cal.
"Ehm... dar tu, eşti bine?" întreabă privind-o cu coada ochiului.

"Eu? Da...cred ca da."
Se privi pret de cateva clipe insa cand ascultase vorbele lui devenise putin cam irascibila.
"Ha! Sa fac altu'.." isi spuse in gand privindu-si surioara.

"Ohh...si da! Mersi de sfat. Am sa tin minte....cand voi avea primul copil!" zise catre baiat, incercand totusi sa para calma. Aspectul asta o cam enerva. Ea, sa aibe un copil in grija care de fapt era sora ei. Se putea intelege orice.
Evelline privi spre cai, incercand sa nu o trezeasca pe sora sa.
"Hmm, frumosi cai! Si ce noroc ai putut sa ai! Sa fii salvat de o fata si sa te alegi si cu un mod de transport. Ai grija, data viitoare nu te voi mai apara." zise ironica stramband usor din nas.

Mina privi totul de la departare. Nu vroia sa intervina,desi avea dreptul.Defapt...putea sa se impotriveasca in uriasa masura,insa nu interveni.Privi totul si se mira...fata era chiar buna,iar baiatul...pauza.Ramase tacuta cand vazuse replica sa catre elf si cand auzi tipetele acestuia.Inchise ochii,suspina,dupa care porni spre "intrusi".Defapt...si ea era la fel,insa,fiind prietena de seama a elfilor,se considera la ea acasa.
Se opri in spatele baiatului,il masura cu privirea din cap pana in picioare si pufni incet doar pentru ea.
"Daca e vorba de ceva,floare la ureche sa il pun la pamant...dar nu cred ca va fi nevoie."
Fata o observase de mult,insa n ii daduse importanta,acum,vazandu-o atat de aproape,o privea direct in ochi.
"Frumos...insa nu elf nu ar trebui sa raneasca nu elf,iar un om...ar trebui sa aiba grija de cei mici,sa nu ii piarda." Spuse Mine ajutandu-l pe unul dintre elfi sa se ridice.Se uita la umarul acestuia,apoi la celalalt elf care parea in regula.
"Ia-l de aici...Printesa voastra,Eowith,o sa il ajute...este la marginea padurii cu ceilalti.Nu spune ce se intampla aici...nu vreau sa vina chiar dansa cu propriile garzi,ar iesi cam mare valva! " Spuse acesta punandu-si mana pe umarul elfului.
"Cu siguranta alteta...dar..."
"Pleaca!"
Ii urmari pe cei doi cu privirea pana disparu printre ramurile dese,dupa aceea si intoarse catre noii ei "musafiri".
"Nu lupt...dar daca trebuie,o fac.Insa te avertizez,nu iti doresc sa te pui cu o vrajitoare."
Nu stia de ce spunea lucrul acesta mereu.Detesta sa lupte,asa ca prefera sa se prezinte mai intai,sa ii intimideze,ca sa nu fie nevoita sa se foloseasca de vraji sau de sabie.Cine s-ar fi pus cu o vrajitoare crestuta si antrenata de catre Ordinul Ahsor sau cu manuitoarea lui Anduril,Flacara de la Apus care se transmitea din familie in familie.Asa prefera sa scape de o lupta obositoare,fara sa raneasca pe cineva.